Cuprinsa de un sentiment..

Sunt o adolescenta de 17 ani si astept si eu dragostea adevarata ca oricare fata. Poate ca par oarecum pretentioasa dar nu mi se pare ca vreun baiat pe care il cunosc merita increderea mea si mai ales o parte din inima mea. Pot sa spun ca am simtit o singura data in viata mea un sentiment mai puternic fata de un baiat. Partea proasta e ca eu il placeam si el era prea dens. De ce oare ne este dat sa "iubim" doar pe cine nu trebuie?! Oricum, am trecut peste si de data asta il astept pe My prince charming, daca exista unul intr-adevar!





Nu stiu ce m-a apucat asa dintr-o data.. probabil ca vreau si eu sa vad cum e sa fii iubita, habar n-am. Sentimentul acesta de singuratate ma roade pe interior. Imi doresc cu adevarat sa am pe cineva langa mine care sa ma sprijine, caruia sa-i spun ca fara el nu as putea sa trec peste toate, alaturi de care sa vreau sa fiu mult timp. Sunt constienta ca dupa clipe frumoase intervine despartirea. Dar de ce sa nu-mi asum riscul ? Dragostea e prea frumoasa, e ca un vis, vreau sa adorm si sa nu ma mai trezesc..

Spirit

Fiecare anotimp are ceva special. Nu o sa ma apuc sa scriu despre fiecare in parte pentru ca sunt convinsa ca toti stiu asta :). Intotdeauna am crezut ca anotimpul meu preferat e IARNA. De ce iarna? Intradevar, iarna e frig, dar alt aspect negativ nu gasesc! Sunt pur si simplu indragostita de Sarbatorile de Iarna <3 Nu pot sa spun ca sunt credincioasa. Dimpotriva, consider ca noi ne facem viata dupa cum vrem/alegem sa o traim , intr-un final nereusind sa facem intocmai ce ne-am propus. Greselile vor exista intotdeauna pentru ca niciun om nu este perfect. Din ce am spus inainte reiese ca nu dau o importanta prea mare Spiritului Craciunului[legat de nasterea lui Iisus].




Cel mai mult imi plac luminitele colorate, zapada, bradul[si faptul ca trebuie sa-l impodobesc ma face sa ma simt foarte fericita], pregatirile in sine. Parca pluteste in aer voia buna.. Nu vreau sa ma mai trezesc din visul acesta !


Totusi, in niciun an nu sunt constienta ca se apropie Craciunul pana cand apare reclama asta la TV :



E foarte speciala pentru mine. Nu-mi dau seama de ce.
Pur si simplu :

Micile bucurii ale vietii ne fac mai fericiti.

A 2-A Postare

As incepe prin a spune ca ma mir de mine insami. Dupa prima mea postare[care se intampla sa fie de ceva timp pe blog] eram atat de multumita ca pot sa scriu in fiecare zi cate ceva. Oare de ce nu am reusit? Pot sa explic asta. In fiecare zi cand merg la scoala si ma intorc de la scoala imi vin o gramada de idei[fac in jur de 30 de min si am timp sa ma gandesc la multe]; cand ajung acasa nu mai sunt in stare sa nimic pentru ca intervine oboseala si stresul provocat de anumite persoane. In fine.. Lasand asta la o parte, ideea e ca nu prea pot sa fac ceva atunci cand trebuie si sunt destul de spontana[iau decizii pe ultima 100 de metri, fac unele lucruri fara sa ma gandesc la consecinte][sau cel putin asa eram inainte]. De putin timp, m-am hotarat sa-mi schimb comportamentul si sa ma gandesc mai mult la parerile celorlalti in legatura cu modul in care actionez in anumite situatii.




^-^ Sunt eu, nimic mai mult. Nu ma voi schimba pentru cineva. Ma voi schimba pentru mine. Viata merge inainte cu bune si cu rele, dar eu aleg sa mearga inainte cu bune, doar. Am de ales. Intotdeauna voi avea de ales. Dar totusi, ce-mi lipseste ca sa fiu fericita? Fericirea.

"O incercare"

De ce am ales "o incercare"? De-a lungul vietii, fiecare om in parte este supus incercarilor. Pentru a realiza ceva trebuie sa incerci sa dai tot ce poti, sa-ti incerci norocul.
Totul se rezuma la "a incerca".
Prin aceasta postare eu incerc sa ma initiez in lumea bloggerilor. Prima mea postare... suna foarte ciudat pentru cineva care nu si-a mai transpus gandurile pe "foaie".
In acest blog am de gand sa scriu tot ce am de zis, fara restrictii, fara sa ma gandesc la consecinte, va fii probabil "oglinda sufletului meu".
Nu cred ca mai am altceva de zis aici. Am prea putina inspiratie la ora asta, dupa o zi atat de rece si palida.